mi-am pus pe ochi ,
manusile pe care le-am furat de la omul
ce mergea de luni pana vineri cu bicicleta pe marte,
ba uneori chiar si in weekend;
mam intors intre gene cu speranta ca voi cadea
in picaj neobrazat
poate chiar nesimtit in prapastia numita somn,
cand poate voi fi aflat,
pe ultima plaja colt cu capatul pamantului
ceea ce mi-au soptit batranii,
ceva legat de o cochilie,
ba nu,Cochilia,
care scuipa vuiet de mare,
si gemet de sirene
de aici pana pe marte.