iubito,

m-ai învins şi mă declar iubit

zâmbeşti filigran la colţul gurii de aur

vântul îţi bate în pânze valuri te poartă

departe ia-mă cu tine arată-mi

cum se înşală o moarte

vârful corabiei taie marginea lumii în două

dâra de spumă rămâne ultima noastră

durere cerul ne-aduce solie din răsărituri

o rază noaptea sfârşită cu bine

soarele încă veghează

liniştea ne înconjoară vântul îşi trage suflarea

doarme şi marea bătrână noi ne vom spune

poveşti ţărmul nu se mai vede zarea scurtată

cu mâna unde se-ascunde furtuna

poate în aripi de peşti