Intr-un grajd, cum sunt destule,
Plin cu gloabe nesatule,
Intr-o buna dupamasa
A sosit un cal de rasa.
Nu era prea tesalat
Da-l stiai pe necehezat.

Gloabele, prevazatoare,
Sa nu-si piarda din prestanta,
Chiar din ziua urmatoare
L-au tinut mai la distanta.

Cand era vreo treaba grea
Iute-l incarcau cu ea.
"Esti mai tanar, mai puternic,
Mai inveti in plus ceva,
Demonstreaza ca esti vrednic"
Ziceau ei daca-ncerca
Bietul cal sa le arate
Ca-i cer mai mult decat poate.
Si se straduia sarmanul
Sa indeplineasca planul.
Ba, fiind de vita-aleasa,
Isi dadea toata silinta
Ce facea bine sa iasa,
Sa ignore umilinta.
Si facea cu drag de toate,
Nu spunea ca nu mai poate.

Dar, cand se-mpartea tainul,
Orz sau fan sau ce era,
Portia i-o lua vecinul
Ca "muncise" pentru ea.
"Cum, un cal abia venit
Sa primesca tot atat
Cat un altul ostenit
De cat sta legat de gat?"
"A muncit, nu pot nega,
Dac-o tine tot asa,
Va primi mai mult oleaca,
Numai anii sa mai treaca..."

Vazand calul cum sta treaba,
Ca munceste cam degeaba,
Lua decizia fireasca
Grajdul sa il paraseasca.

Abia dupa ce pleca,
Gloabele vazura ca
Nu puteau sa duca-n spate
Treburile grele toate.

Isi simteau din plin gresala
De-a-i fi luat ce meritase,
Suportand acum MORALA:
Prea tarziu, calul plecase.

Am si o MORALA-n plus,
Pentru calul de mai sus:
Oare o fi nimerit
Intr-un grajd mai primenit?!