poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-01-07 | | Înscris în bibliotecă de Bogdana Mara Marina
Sfios gol, sălbatec, se ascunde
Un troglodit în peșterile munților. Nomad, el rătăcea prin lanuri Și le devasta. Vâna cu lancea și săgețile sale Îngrozitor, el străbătea pădurile... Vai de aceia, pe care valurile’i aruncau Pe aceste coclauri prăpăstioase. Din Înălțimi Olimpiene Scoboară o mamă,- Ceres, care căuta pe Proserpina ce i-a fost răpită: Lumea zace înaintea ei în toat’ a sa grozăvie Nici ascunzătoare, nici ospeție. Zeița nu știe nici unde să se ducă. Aci cultul zeilor E necunoscut: nici un templu. Roadele țarinelor, struguri gustoși Nu’mpodobesc nici un ospăț; Mai fumegă numai rămășițele hoiturilor Pe oltarele însăngerate Și pretutindeni unde ochiul trist. Al Ceresei privește În umilirea sa adâncă, Omul se oferă pretutindeni privirilor zeiței. Pentru ca din umilirea’i, prin puterea sufletului său, Omul să poată a se ridica. Trebuie că străvechea mamă, Pământul, Să facă un veșnic tratat de alianță.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate