Pe poartă, cioclul asudat de ger
își scuipă mila cu dispreț cunoscător.
Sicriu necunoscut, atârnă mustrător
pe umerii osoși prea depărtați de cer.
Ajunse înjurând de morți la gropă
și blestemând familii fără buletin.
"Băi, tușul ăsta galben e mai fin!"
râzând, se ușură pe crucea schioapă.


Cerneala umilită,
curgând grabită
pe lemnul cel curat,
într-un prenume diluat
se transformă,
groparului fantomă...