Sa ne iubim, sa ne mai dam o sansa
Acum cand bezna vrea sa ne ingroape
In a pieirii cruda avalansa
Acum cand vesnicia e aproape
S-aprindem orice suflet in faclii
Arzand prejudecatile murdare
Sa revenim la dragostea dintai
Si inimii sa-i dam din nou crezare
Suntem satui de lacrimi fara rost
Ce-n timp ne-au stins privirile ardente
De remuscari pentru tot ce n-a fost
De dorul greu din clipele absente
Singuratatii sa-i punem hotar
Prin baricade dure de cuvinte
Tristetea cu gustul amar
S-o-nchidem in mii de morminte
Si cat vor mai fi pe cer stele
Tratat sa-ncheiem de visare
Cu noptile lungi si rebele
Cu orele reci de-asteptare
Sa ne iubim dar cu adevarat
Asa cum Dumnezeu din cer ne-o cere
Sa nu ne mai mintim, ar fi pacat
Prea mult am ratacit printre himere
Prea mult suspin in noi s-a condensat
Cat vom mai suporta in suflet oare
Sa ne simtim precum un condamnat
Traind doar cu sperante-amagitoare?