Cu ranile mele, voi inveli ranile tale
fara sa-ti cer nimic in schimb.
Iti dau un fagure de luna
si fragi de stele coapte,
cu flori de zori te-mbrac,
nu plange,
suflarea-ti este stravezie.

Cui sa te-arati si cine sa te-admire?
afara-s monstri
ce par ca-s blanzi, la inceput.

Te mangai pe frunte cu mana din gand,
ea simte speranta.
Se scutura anii
cu zmalt de rugina pe tample carunte.

Un om de zapada ti-am facut,
in povestea mea alba
se apropie colindatori,
vine Craciunul.
Florile dalbe,
Craciunu' cel batranu'
Florile dalbe,
cu fulgi nascuti din ape,
Florile dalbe,
si daruri minunate,
Florile dalbe.

Nu fi mahnit copile,
priveste!
Astrul ridica din mare
cununa luminii,
dintr-un hau al timpului
pe care nimeni nu-l stie.