poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-11-30 | |
Un om vorbea cu o parte din sine.
Unde esti ?, ii spunea, unde esti ?.... De ce atunci cand ma-ntorc catre tine Te risipesti ca un fum ? Unde esti ? Un om isi certa o parte din sine Anima, ii spunea, unde pleci ?.... Dar lumina prabusea castelele sale Nu dansau decat frunze pe dalele reci In departari sclipea o gradina. Rozele ei luau foc in amurg. Pallas Atena trecea mandra paraul In armura, calare pe calul sau murg. Bufnita clipea cu ochi lenesi. Rubinul Stralucea vioriu, bob pe clont. Anima, unde-i cupa cu vinul ? Plumbul cupei topit era glont. Drumul omului catre zei era lung. Anima il chema, ratacise cararea. Seara cadea, de matase si plumb. Se oprise in insula verde-a poienii. Drumul respira tot mai greu. O carare la dreapta si una la stanga, Si in sus bolovani dintr-un alb minereu. Un om isi pierduse o parte din sine, Pe cand Pallas Atena trecea un parau. Jumatate de om respira pe coline Dar inca urca, poticnit si zvacnind. Anima, ii striga, anima mea ! Dar puterile ii slabeau tot mai mult. In gradina se-aprinsesera globuri de nea Bufnitei ii fu mila de dansul. Se intoarse din zbor si lovi. Prefacandu-l pe loc intr-o broasca Si atunci cerul tacu si privi. Anima, se mai auzea doar ecoul Repetat la o mie de pasi In tacerea finala, rotunda ca oul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate