In momentul in care am renuntat la tine,
Sangele mi-a iesit pe urechi
bolborosind blesteme si aratandu-ma cu degetul pe strada,
ziua in amiaza mare,
Ochii au cazut pe podea, in rotocoale,
celebrand fiecare moment de libertate si topaind cat era camera de mare,
Coastele s-au marit adoptand tonalitati diferite,
imitand grav curgerea bolovanilor pe acoperisul casei, toamna,
Buzele s-au cusut reciproc,
fiecare acuzand-o pe cealalta de neprofesionalism,
iar Mainile si-au innodat extremitatile
intr-o serie complexa de noduri gordiene, strigand cat le tinea gura:
"Alexandre, vino-ncoa si fa-te domn!"

In momentul in care am uitat de tine,
Picioarele si-au lepadat stapanul luand-o fiecare in alta parte,
Stomacul mi s-a lichefiat cu repeziciune,
ficatul s-a aranjat intr-o noua forma de iaurt cu fructe,
Genunchii au facut implozie.
Hainele si-au macinat potenta, dezgolindu-ma,
Frunzele copacilor au inceput sa cada prin alte parti,
Iar receptorul telefonului ma ciocanea in cap,
cu furia unui tamplar nepriceput.

Incepusem sa ma afund in pamant, privind cum
petalele pe care imi masurasem eu indoiala in primavara,
au inceput sa urce inapoi pe floare.