poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-10-27 | | Înscris în bibliotecă de error Se face seara și orizontul coboară. Orașul își ridică un cartier spre lună. E un sunet de fier, de cabluri întinse. Umbrele oamenilor încep să apună. Cînd ridic brațul, umbra lui ascuțită izbește capătul străzii de unde vii, necunoscut, de parcă-aș fi zvîrlit la întreceri o lance pe care o primești nepăsator în scut. Ești sufletul de metal al orașului. În amurguri apari,în piețele ovale: - Cetățeni, s-a făcut seară. Încep serbările! (Brațele tale bărbătești par două macarale) Te-ntâlnesc uneori, când mă-ntorc de la lucru. Gîndurile izbesc în stele și ele răsună. De-a lungul stâlpilor zvelți, când mă-ntorc de la lucru, un cartier al orașului se ridică la lună. Nu te recunosc niciodată de la prima privire; iei mereu un alt chip. Azi mi-apari ca o schelă îndrăgostită de tainicul zenit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate