Mă gândesc la tot ce aș putea să fac
de n-ai fi tu.
Blestem secunda in care
te-am cunoscut
și mi-ai zâmbit
căci de atunci nu mă mai recunosc,
tu mintea întreagă mi-ai răpit.

Cât te urăsc iubirea mea
nici nu îți poți imagina;
te vreau pentru vecie a mea.

Þi-am oferit tot ce ți-ai dorit,
am făcut din tine a mea regină
in față lumea ți se închină
și-am încercat
nimic să nu-ți lipsească.

Tu însă mi-ai cerut să las in urmă tot ce am
și să reneg ceea ce sunt
și asta nu-i corect.

Știu fără de tine probabil nici nu aș fi fost aici
ci în vre-un colț de cameră aruncat
și iutat
insă nici pentru asta nu poți pretinde
eu să mă fac băiat cuminte,
căci ce fac e tot ce știu să fac.

Acum te rog să pleci și să mă uiți
pentru că știu că amândoi vom suferi
și nu vreau să mai plâng pentru tine
știu că așa va fi mai bine,
tu și ai tăi să stați
cât mai departe de acest mine.