Am declarat lumii razboi,
Sa fie peste tot in mine pace,
Mi-am luat linistea inapoi
Si de-atunci lumea iar tace.

Ma nascusem asa in razboaie,
Ale alora si nu ale mele,
Cu genunchii manjiti de noroaie,
Mergeam prin ploaie, sa ma spele.

Incepusem sa cred ca-i firesc,
Ca viata e-un razboi neincetat,
Si asteptam doar glante sa primesc,
Astazi stiu ca e-un mare pacat.

I-am lasat, ei lupta-n continuare,
Am plecat plangand pe drumul meu,
Se iubesc cu arma-n spinare,
Si L-au uitat de mult de Dumezeu.

Se-aud in noapte tunuri si grenade,
Cum mor pe capete, in ei, de vii!
Cate-o speranta ici si colo, cade
Si-ai disperarii prizonieri vor fi.

Acum e pace-n jurul meu, mi-e bine,
De ale mele fapte doar raspund,
E doar razboiul meu, al meu cu mine,
Si-n rest e-o pace fara fund.