Nu mai sta așa, spre boltă!
Tu nu vezi c-o să te zgârii?
Te înțeapă colți de lună.

Mituri zboara peste campuri.
In culori pastele, vechi
Canta strofe in urechi.

Þi-ai deschis fereastră largă
Și portițe spre pădure.
Inima au să ți-o fure
Caii albi cu aripi frânte
Ce vor să-ți aducă-n casă
Zburători în straie slute
Căutându-și vreo mireasă.

Să te ia, să te sărute
Pașii albi să ți-i cunoască
Să te-mbrace-n strofe mute
Cu miros de rostopască
Să te culce în cucute
Inima să ți-o topească
În cântări de alăute
Sufletul să-ți cucerească.

Așa că închide poarta
Și fereacă-ți suflul cald.
Stai cuminte, vino-n pat..
Noaptea lor s-a terminat.

Proverbiale sate albastre
Ti s-au scurs prin ochi si triste
Sufla nasul in batiste.

Ochi în noapte.
Ametiste.
Trebuie să mai existe
Și imagini simboliste.