de Florin G. de Roxas


Imi voi purta trupul descompus
pe alte meleaguri, spre apus,
si poate voi fi singur in cimitir
si ma voi privi ca pe-un martir.

Singura mergi pe strazile pustii,
mergi sa scurtezi zilele celor vii,
O, moarte! cat esti de urata,
si de hidoasa, si de sluta!

Imi voi privi moartea,
neagra ca si noaptea,
apoi ii voi lua coasa,
si mantia, si teasta;

dar ea si le va inlocui
si langa mine va veni,
si singuri amandoi vom fi
pe strazile pustii.