de Florin G. de Roxas


Singur pe balta pustie
stau linistit intr-o barca
si-astept pestii sa vie,
de undita mea sa traga.

Alaturi de mine o broasca,
urcata pe-o frunza de nufar,
oracaie foarte nervoasa,
dar nu o mai sufar.

Luna pe cerul cu stele,
uimita priveste spre mine,
si-n gandul ei se intreaba:
"-De ce soarele nu mai vine?"

Dar iata ca zorii apar
si urmatoarea tendinta
este ca sa dispar
pana va fi cu putinta
sa vin iar.