Imperativa si sonora ca un final de tamburina, când fulgerile vagabonde te prind si-ti sfâsie vesmântul, cobori spre noi, cu lacomia pagâna, calda si felina a unor buye patimase, ce-ar saruta întreg pamântul...

Pe-acoperisurile rosii, destepti orchestrele stridente, alarma ftizicelor goarne si tusea tobelor gripate, în ritmul carora, pe strada, trec nesfârsite regimente, ce smulg aplauze compacte si aclamari halucinate.

Pe zidurile vechi de case si pe trotuarele murdare, presari miresme aduse din necuprinsuri fara paza, si sub cupola cenusie, fiina ta multipla pare un gest de arhiereu ce iarta, si-n urma binecuvânteaza.

Padurile batrâne-si casca spre tine gurile-nsetate, iar câmpul rascolit de oameni si rumenit adânc de soare te-nghite lacom...
Si de-a lungul soselelor kilometrate, tu pari un sir de caravane ce duc Saharei de mâncare.