Albul acesta,scăpat haotic prin mine,
Deschide uși …mi se face curent,
Nu puteai bănui că aseară, nemaiavând
Tăceri între noi,mi-am spart un
Plămân să văd câte aripi rămân
Neatinse și-am descoperit prea
Multă lumină.
Poți să mă vindeci de somn,dar nu și de
Nemurire când reflecția buzelor
Ascunse întro secundă va naște bastarzi,
și-am să mă sinucid întro lacrimă ,din prea
Multe tristeți expirate,lăsând,
In praful clipei urmele deschise.