Mergând înspre casă mai pe înserat
A apărut un om, inima mi-a-nghețat
Era un bătrân, un bătrân pribeag
El mergea alene, sprijinit-n toiag.

La un moment dat un ban mi-a cerut
L-am privit în ochi, aceștia i-au căzut
Îi părea rău că a ajuns să ceară
Dar nu putea sta s-aștepte să moară.

Când un ban i-am dat, era fericit
Însă-n al său suflet era foarte trist.
Era și el odată un om cunoscut
Însă ghinionul spre el s-a abătut.

A pierdut și casa și tot ce avea
Copiii vroiau să facă bani din ea
Și-așa a rămas omul necăjit
Deodată pe stradă părăsit.