Schimbarea anotimpurilor
Aduce in mine o boala ciudata,
Ma face sa visez
La vieti de copaci
Inocente, dar nu fericite,
Pline de pace.

As putea exista fara crima,
Cersind uneori ploaia,
Bisectoare in unghiul
A doua raze de soare,
Punte si acoperis pentru ganduri,
Neatinsa-n furtuni
Numite memorie.

Mi-ar fi sunetul apelor
Cea mai dulce sinfonie,
Lumina - penelul unei prisme.
As creste la umbra
Palarii dulci de sarpe
Cu viziuni asteptandu-si
Samanul si descifrarea.

Ligand intre forfota pamantului
Si nemiscarea cerului,
Stalp pentru stele.
La schimbarea anotimpurilor
Ma opresc amintindu-mi
Ca eu sunt cea care viseaza
Si ca acesta e visul -

O boala ciudata
Ce ma face sa vreau
Sa fiu in viata viitoare copac,
Eu insami motivul misterului meu.