Și-atunci pe fluturi, eu… i-am pedepsit!
Că nu mai mor și-mi stau în cap așa,
Căci da, înnaripata mică, mă ridică…
Mă coboară sau mă rog… a cât-a oară,
În corsete albe, strânse, mă îmbracă.
Nu sunt prost să-i recunosc ca parte,
O, nici pe departe, sărăcuții zburători!
Îmi dau voie ca să zbor, odat’ cu ei.
Ce răcoare-i dimineața, oasele mă dor,
Numai fluturii mă mișcă, nu mor.