ne întâlneam foarte ciudat
urcam în transporturi diferite
în gând îl urmăream
cum ajunge în fața casei
deschide poarta
potrivește ceva timp cheia
eu opresc lângă vulcanizare
urc etajul 2
zăbovesc să găsesc cheia
el potrivind
eu zabovind
intram intr-un spațiu
cu tristețea apropiată
care ne deschidea sângele
și nu mai puteam adormi
noaptea și somnul
inhalându-se unul pe altul
încât abia de mai reușeam
să le urmărim conturul
într-o efervescentă mișcare
...în dimineață s-adormim
grași de lumină
deznodați
dezlegați de șireturi
cu gâturile lungi
cu burțile mari
gata să naștem
tristețea