Picură roua pe flori adormite,
totul e noapte, totul e somn,
eu stau și număr minute
și nu pot s-adorm.

Rotindu-mi privirea prin întuneric,
în noaptea aceasta inertă,
văd lumea cu ochiul homeric
ți-mi pare din ce în ce mai incertă.

Tu poți să dormi când roua pică
și florile au adormit pe rând,
eu te veghez în noapte-adâncă
homeric lumea pătrunzând.