apele se retrag din noi apele seacă
apele se desfac în absență
subțiri și singure adună cochilii și mâluri
din lăuntrurile bezmetice

și nu mai știm unul de altul
nu mai știm decât bărcile fără morți casele fără vii

înot goală prin umbra ta deasă înot ca o pierdută
mâinile mele oarbe mâinile mele prelungi
scufundate până la ultimul dig

ți-am lipsit prea multă vreme
am mers agale pe scara de oameni
îi priveam prin deschizătura frigului
în fiecare secundă știam că mă voi întoarce la tine
singurul deznodământ