poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-02 | |
(o zi ca oricare alta și eu alergând în urma norilor)
lumea devine foșnetul rochiei albe ce-a sfâșiat odată noaptea plecării din copilărie orașul adoarme în vitrină cu toate luminile stinse umblă prin lume o pasăre uriașă undeva se deschide un geam umbra mea se teme desenez un copac și pun într-o cutie a milei trei versuri: până la urmă se va face liniște vom aprinde focuri dincolo de munți părinții se vor întoarce din călătorii și ne vor naște încă o dată mai înțelepți cu o Vale a Plângerii am adunat cu trudă tot praful de pe drumul spre noi l-am stropit cu sânge proaspăt și l-am pus în lumină din el am ridicat statuile urmașilor ce ne populează cu dărnicie nesomnul am fi meritat poate un semn dinspre ape dar călătoriile ne-au purtat către o țară fără locuitori ceață aurie cuvintele ne arată calea spre casă nu ne vom întoarce rămânem aici acoperim oglinzile într-o zi ca oricare alta ne vom odihni trupul sub pietre neștiuți de nimeni lumea își va continua mersul ce ușurare asculta poezia in lectura autoarei
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate