O. . . "Vis" ferice de iubire,
Ce te-am crezut doar din povești,
Nu mai zâmbi din amintire
Arată-mi cât de dulce ești.

Cum poți de-i zi sau de e noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Vin-o și leagănă-mă-n șoapte
Cu mâinile-ți subțiri și reci.

De mult aștept o cugetare
Și-un văl pe ochii tăi fierbinți,
O singură îmbrățișare
Și “cheia” marilor dorinți.

Dar tu te-ascunzi, o știu prea bine
Să nu mă țin de pasul tău,
Așa trec anii pentru mine
Și vor mai trece tot mereu.

Că, te-am iubit, e a mea vină
Și veșnic n-am să mi-o mai iert,
De-aceea-ncerc să-mi fac lumină,
Scoțându-mi duhul din “deșert”.

Aș vrea totuși să-ți văd făptura
Și mersu-ți legănat de dor,
Să-ți văd obrajii, să-ți simt gura,
Infiebântate de amor.

Să îmi apari ca o “Icoană”
A pururi,”Vestitei Mării”,
Din flori să-ți împletesc cunună,
Unde te duci? Cînd ai să vii?”