Nu se mai nasc acuma cristofori
nici magelani să caute altă lume,
să ne trimită-n sticle verzi scrisori
pe răsucite frunze scrise anume

să deseneze canibalii cruzi
și șerpi cu pene care te-nfioară,
știuleții aurii de cucuruz
sau musca otrăvită ce omoară

ori păsări ce vorbesc pe limba lor
sau cântă dulce ca o caterincă,
pe eva adormind sub pomișor
și pe adam în raiul lui, fiindcă

din picuri amărui ne-am închegat
dar ce licori o să ne stingă oare,
cine să ne regrete ne-mpăcat
topind în lacrimi insule de sare

și dorul cărei jungle de acum
ascunde oare liniștea pierdută
prin care o macetă taie drum
dar nu e piatră care s-o ascută

câte o hartă veche îi mai cheamă
și plouă cald peste exploratori
când le plătește sudul dulce vamă -
dar nu mai sunt pe lume cristofori