poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-05 | |
deschide rodi cea durdulie, cântăreața de cor poarta verde cu țepii detașabili
pe care ea, ca administrator de bloc i-a comandat. normal că pe vremea când era o femeie singură se temea de boschetari și de hoții agresori care îți intră vara prin balcoane direct în casă. se întoarce se uită prin curte, senin și soare, trage o raită pe la florile cele sădite la pietriș, se sucește puțin în stânga. toate acestea sunt flashuri, cât ai face cadrele unui film de scurt metraj dar dă cu ochii de un chip și cam de acolo începe conflictul. în locul mamei, stă la fereastră fata ei și rodi cântăreața ncepe să tremure. de la etajul unu țipă chitări electrice printr-o ușă deschisă brusc. fata pare înțepenită în umbră, privește în gol sau privește în plin chipul rodicăi. mă cutremură toți fiorii când mă uit la copila aceasta în doliu. parcă moartea stă cu flotant la apartamentul cinci unde nu demult strălucea o casă plină și veselă. am vârsta memei ei, mă bucură viața și ce pierdere. are doar patru pisici, i se înghesuie, pe rând în brațe. seamănă cu o vrăjitoare dintr-un unghi, din altul, cu o maică. ce ochi încercănați, ce blesteme, abia pot să o privesc. își aude rodi undeva în surdină vocea, ca un rol de off, oftând. să o aibă îngerii în pază, mai spune și zice un amin, pe limba ei cântată. în alte flashuri mie mi se pun în palmă boabe care dintr-un unghi par a fi de grâu din altul, de aur și pornesc la drum drum. se împiedică rodi și trece mai departe. între închis și spațial, moarte sau resemnări, filmul vrea să arate că există încă o dimensiune cu două capete de drum. apoi urcă rodi scările, se preface în umbră și trece prin balconul ei închis. închide rodi cea durdulie, cântăreața de cor ușa apartamentului ei în care o așteaptă omul iubit. se aude fâlfâit de aripi, ennio moricone cu melodia finale. streșinile se umplu de porumbei. pentru un timp și cântăreața dar și chiriașa cu flotant și-au luat gândul de la ochiul de sticlă al ferestrei mele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate