...liniștea dinăuntru nu se compară cu cea dinafara lucrurilor aici se construiește și studiază semiotica barbară a lipsei de finalitate nu există reticențe în ceea ce privește comunicarea poate de aceea vasile poartă briceagul atârnat de elasticul pantalonilor de pijama și e gata mereu să îți înșire mațele de la pavilon până la poartă și e drum lung nimeni nu își dorește pixul meu cu floricele dar toți trag nădejde că femeile vor umbla odată și-odată despuiate mai puțin preotul care dă fără strângere de inimă zece mii de lei unei femei tehuie care așteaptă din clipă în clipă să fie trimisă la Zam îi dă femeii hârtia de zece mii și se bucură de țâțele ei lăsate și - bănuiește lumea - de cine știe ce locuri ascunse...
am liniștea unui bec stins înghit hapuri divers colorate și timpul devine tare înghesuit undeva în afara lui
până și dumnezeu se odihnește aici unde nimeni nu cere unde nimeni nu dă aici au loc numai transformări seci și beții cu bomboane violete...
aici e un loc strâmt din care nu se vede nimic...