desi stiam ca-i doar o amagire
am stat incremenita atunci cand l-am vazut,
si ma rugam la stele doar pentru o privire
atat mi-as fi dorit..nici nu speram mai mult...

tot ce era in juru-mi deodata se topea,
s-in ritmu-ametitor lumini noi s-au aprins.
in departare-n fum, o umbra astepta
si-am tresarit uimita, recunoscand un vis.

era exact asa cum l-am imaginat
pe cel ce-o viata-ntreaga stiu ca-l voi cauta.
c-o liniste ciudata, tinea capul plecat
indiferent la tot...si la tristetea mea...

priveam numai la el, o clipa sa nu pierd
iluzia iubirii ce-mi da prezenta sa...
zambeam amar, si as fi vrut sa cred,
ca nemiscat ca stanca pe mine m-astepta.

din jurul meu,atatia as fi putut s-aleg
insa privirea mea mereu ii ocolea.
de cineva-mi vorbea, ziceam ca nu-nteleg
caci dintre toti de-acolo,acum doar el conta.

trecand pe langa mine, m-a observat uimit,
desi-a privit in urma,n-avea cum sa-nteleaga
furtuna de emotii ce-n suflet mi-a starnit,
si cum cu o privire imi schimba viata-ntreaga.

desi zambeam tot timpul, mi-as fi dorit sa plang
fiindca stiam ca visul curand va lua sfarsit.
cand muzica se-opreste, luminile se sting,
si tot ce-mi mai ramane e-un ultim rasarit...

cu pasii grei, nesiguri, ma-ntorc mereu din drum,
dar stiu ca nu mai pot sa am o alta sansa.
cu gandul la himera invaluita-n fum
ma duc unde mi-e locul...ma-ntorc din nou acasa...

....................................
imi pare rau cand vad ca toate trec
raman doar amintiri, franturi de vise,
si-as vrea sa fi avut puterea sa le-nnec
in marea cu dorinte interzise....