”eu vreau să te alint precum o boare
aduce de niciunde vrajă nouă
și-am implorat răsfățul rupt din soare
să stingă dorul meu cu bobi de rouă”

întâi am râs, apoi am hohotit
e prea naiv acel care îmi cere
să-i dau drept plată prețul înmiit
la searbăda-i și oprimanta vrere

de ce m-aș da pe o nimica toată
zălog pentru un gând fără speranță
când pot de zei să mă pretind curtată
bocet s-ascult la vreme de romanță

te du, deci muritorule-ntre umbre
nu mai râvni la zările senine
destinul tău provoacă-n mine sumbre
căderi pe drumuri ce le simt străine

astfel m-a răstignit cu spusa-i rece
zidita mea iubire-n crucea morții
sentința ei spre iaduri mă petrece
ca jalnic dar înspre vecia morții