Albină cu trup și mers de regină
nobilă nu doar la figurat
capabilă să își asume vină
pentru răul în stup întâmplat.

Cu iubire uriașă pentru pui
zilnic depune mii de ouă
nu împunge cu acul trupul oricui
decât pe o alta, atunci când sunt două.

Grea plată a reginei spre zei
o viață ascunsă de cer și de soare
când orice albină închinându-se ei
se satură de lumina și nectarul din floare

Soarta regilor nu este ușoară
tristețea lor rămâne ascunsă pe veci
regina albinelor prin stup urcă, coboară
veselă mereu pe fagurii săraci sau reci.

În odaia reginei neintimă și întunecată
cu întregul popor și magaziile de miere
în zbor iubită de un necunoscut doar o dată
pare să-i fie frumoasa amintire și singura avere.

Din altă lume după flori aici au ajuns
pe oameni de alte vietăți nu-i deosebesc,
cu regi cum om peste oameni nu s-a uns
popoarele de albine pe pământ stăpânesc.


Nu-i mierea dulce bogăția acestui popor
ascunsă, păzită cu viața pentru fagurele plin
și nici acul otrăvit, al armatelor topor
ci ideea ascunsă de regină în oul din vagin.