mă așez la marginea gândului,
în poiana sufletului,
să adulmec mirosul de tine...
e penetrant, e pretutindeni...
mă învăluie ca o boare,
iluzia asta sub soare...
începe să plouă cu gânduri,
valuri mă înconjură,
simțirea se alină...
mă simt ca după o boală,
buimacă, dezacordată,
nu mai pot să nasc nici o idee,
mă las furată de clipa de față,
un curcubeu își ridică
inconsistența colorată
și îmi șoptește ca și tine
nu exisă karma,
nu ne mai întâlnim pe țărmul altei existențe,
primește clipa asta ca unic moment,
și nu fi tristă,
mă așez la marginea gândului,
în poiana sufletului,
să-mi aduc aminte de tine,
de curcubeul tău...