O picătură de liniște
într-o clipă ce n-ar striga
decât un contur de femeie.
De vei chema pe Valentina acum,
să-și spună iubirea cea tumultoasă,
în urma ei va lăsa o dâră fină de parfum.

Un sol divin în noaptea agitată,
e un bărbat precum o sursă de căldură.
Sfios, se apropie cu o privire pătimașă.
E îndrăgostit, întrece chiar orice măsură.
Doar o zvâcnire în suflet i-se arată:
Viața în doi se știe, este cea mai frumoasă.