Cadem in acest univers paralel
Sufocati de graba dizolvarii
Cu spaima ca maine va veni prea repede
Imitand banalul inca o data.
Suntem inconjurati de oase si dinti,
De incheieturi trosnite si ligamente intinse
In imbratisarea patetica si muta
Ca doua elipse ingenuncheate frant
Pe marginea eternitatii.
Cadem prin aceste spatii dense
Aliniati repetat aceluiasi ritual devorator
In care doar uitarea de sine are sens
Si in afara de care lucrurile isi pierd
Importanta si locul.