Câteodată nu mă pot opri
mă întâlnesc cu păsările
și-mi las la latitudinea lor zborul
- mă pierd pe după vreo pasăre phoenix
și-mi fac scrum partea din spate
acolo unde câteodată îmi cresc aripi
Aș vrea să întâlnesc vreun înger rătăcit
să se plictisească de mine
dar nu mă pot opri și mă prăbușesc înapoi
pe strada
acolo unde stau și aștept ziarul…
și un câine se ascunde
indiferent, după starea mea de dispreț
Mi-am pus cravata cu păsări doar ca să pot
visa șoimi în noapte,
dar atunci când mă sufoc prea tare
mă întorc pe partea cealaltă
și mușc încet din asfalt
- așa în treacăt doar ca sa simt pasul tău
atunci când te-ai apropia de mine.
Adu-mi te rog și bastonul alb când mai vii pe aici
măcar seara când încerc să dresez moartea,
să mai facă câte o tumba
și să mă ocolească
măcar atunci când încerc să te găsesc.

Câteodată mă aștept să vină circul
în oraș
și să pot lua lecții de dresură
- așa poate că o să pot în sfârșit
să călăresc viața.

Câteodată mă aștept să vii tu
să deschizi fereastra de la care aș vrea să sar
și să ne aruncăm fiecare - orbi
unul în brațele celuilalt.