Pisicile din odaie nu s-au speriat de pașii mei
de chipul meu amorțit
pe care nu l-au văzut niciodată

îmi aruncă o privire leneșă prin întuneric
și rămân tolănite în patul meu
pe plapuma ce mi-a învelit cândva trupul de copil

Aceleași umbre aceleași broderii
aceleași perdele gălbui în casă
numai că alte pisici
dorm pe cuvertura de pluș

visele lor încă nu sunt bântuite de profeții
urechile lor încă nu mi-au auzit glasul
pisicile mamei n-au presimțit că voi veni
în noaptea asta

ele își ascund de mine ochii fosforescenți
și se scufundă mai adânc în perne