Genele au căzut de prea multă ploaie.
Vechiul toiag a smuls un zâmbet orbului din mine

Adormi fără griji, am pus ceasul sa sune, iubite!
Ochii înmuguresc la oră fixă
să uite durerea porumbeilor exilați pe pământ

fortuit, un vis transparent evadează
lanțurile le-a spulberat speranța

Inima levitează desupra mea
la crăpătura dintre cerul meu
și celălalt cer...iluzoriu
Cuvintele, ascunse, cedează tronul corpului
.........................
Un fâlfâit mai departe
se găsește jumătatea unui întreg
jonglând cu atomii universului

Dorința a zămislit aripa dreaptă...
aproape miroase zborul...

Din inima de ieri
un schelet de aripă își plânge penele

...le-a incendiat amorul,

Toiagul s-a frânt.