eroul cauzelor pierdute demult prin războaie de sertar
veteran al întâmplărilor stranii și al unor vise de staniol argintiu
apt combatant al semnelor de întâmplare
eu omul acesta umblând cu o pasăre vorbitoare pe umărul stâng

un cer portocaliu roșiatic în urmă și o pălărie violet cam atât
obositoare cadențe prinse în insectarul plin cu voci de bărbați
predicând în van despre cum se desfac literele din dragoste

încă un șal aruncat peste duminica iernilor noastre
nu șovăie pasul prin umbră trecând
nu tremură mâna când închide fereastra din turn

știu deja pe de rost anotimpurile prelinse pe ziduri
nopțile insomniac deschizând oglinda ovală
cercurile de noroc viață și drum

elixiruri de taină
într-o seară de ianuarie am scris aceste cuvinte
eu
călătorul cu baston de argint printr-o lume de fum