poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-31 | |
ea spunea că
soare pot să găsesc și într-un bec de lanternă sau într-un cocktail cu ou în acele momente chiar atunci mona lisa avea un zâmbet mai așa oamenii parcă joacă maroco când se îmbrățișează le auzi liniștea mâinilor continua ea acest dialog oarecum făcea planuri să vorbim în același timp să trăim instantaneu * eu sunt din cei care aud voci în radio de la o vreme cresc sub ureche ceva sălbatic nu mai vreau primăvara miros de astenie pe gulerul ridicat dimineața nu în nici un caz învăț talpa să pipăie grumazul de la prag ferm cei care dorm în schimbul trei sunt tot mai oameni de la un timp * ea s-a ridicat dragostea se primește în picioare fără să atingi covorul/podeaua/pământul/branțurile de acum suntem răi urla fără stop cu mângâieri de înaltă calitate lumea să țipe că suntem nebuni de perfecți cu ore adânci * dinții mei sunt anonimi e mai bine așa îmi fac singur mâncarea mestecatul flasc gustul pe alese măi liniște acolo și mă lovesc cu pumnul în burtă de câteva ori * aliona ascultă muzică din filme de când a venit din boden ne căutăm prin tot felul de metrouri câteodată luăm tramvaiul de la capăt eu cel puțin tot ea aliona își aranjează lucrurile prin casă după felul în care cad încearcă ceva cu mâinile dimineața exersează aruncarea prinderii ceva greu dar nu de moment * eu nu mă forțez să fiu altcineva transformarea trage întotdeauna neregulat visez mereu întinderi de șampon în apă * ea vorbește despre mine în stil guernica hai îi zic fără să ne cântărim ușile trântite fără să privim pumnii strânși din stradă (nimeni nu mai aplaudă de la o vreme) fără întoarceri pe călcâiele bombate care să împietrească avalanșele de zăpadă să ne punem pe umeri umbrele zvelte îngrămădiți unul în altul săritura ni se va părea o minge
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate