ți-a crescut barba iubitule
ca o perdea cu irizări albăstrii
eu anacronică printre falduri
mă trezești din vis de decembre
atâtea cărnuri virmuiesc aici
în stânga dreapta mea
ce gătim pentru craciun
cu ce începem
sfârșim
fiecare cu perna ei cu fulgii penele
fâșia ei de blană smulsă de pe trupul tău
priponit pe crucea sfântului andrei
când barierele se lasă peste șine
peste serile anii vârstele mele
ascund zahăr candel sub propria-mi pernă
tu lucetul ferestrei ferecate
o înfășori în sârmă ghimpată
respirația grea halena ta de vin
așezat
vechi cu buchet de crizanteme
de toamnă vin
înapoi cheamă-mă

și nu
am plecat nicăieri te aștept
tu aluneci în același vârtej
trecut prezent viitor se înșurubează
în spirala năclăită în sânge
plexul meu înjunghiat
astă-seară
ieri
mâine
sub faldurile bărbii tale albastre
zahar candel pe o sfoară de ceară
hai gusta si tu
până când lucet decembre
departe