poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-28 | |
Lampadarele nopții senine
mă eclipsează cu lumina feerică, cernută prin ferestre mute. tâmplele încinse de gânduri sure, îmi ronțăie fără milă oasele vechi și carnea din spate, ca torentul înfuriat de vechile pante. Bine că nu-mi pot scoate la lumină durerea trupului muribund întins în pat, ca apa liniștită în vad, biciuit fără milă de destin, sau lupta acestuia cu timpul meschin. În catedrala inimii bolnave, clopotele au pierdut pulsul normal de mult și sună prelung a disperare, căci nu mai are cine să le asculte vibrațiile, în nopți cu lună plină, surâzătoare. Unde să-mi trimit ecoul călător ? să te caute noroc zgârcit cu mine, pui de cugetător. aș încerca să te transform, dar m-am plictisit de deșertăciunile sorții tale, capricioase enorm. Sunt optimistă pe moment, Ba nu sunt… Mă lupt cu morile de vânt, cu toate, Iar sfârșitul timpului meu pe pământ, Tot zero arată în suma adunărilor muritoare, Tot zero, lunga zbatere. 03-08-2006
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate