de când mă știu stau singur acolo
am doar impresia că ai fost mai aproape de mine
și uite vezi tot locul ăla îmi iese din glezne
ud și nesuferit
ți-am spus că toată căutarea asta nu mă prinde
ultima oară când urcam deasupra
era prea îngustă să mă primească
o împingeau spre înăuntru grijile
nici inimă nu mai avea
ridul frunții abia ieșit din brațele lor
transpira ultimul copil de atunci

furia mea se uită în sus
liniștea nu se mișcă
nici dacă desenez o moarte mare pe cer