Apleacă-ți bolta
lin
Peste cuvintele îmbătrânite de așteptare
Praful de albastre stele încă mai respiră-n viscerele
Amintirilor
Înțelege că păcatul nașterii
Nu-ți aduce decât iluzia suficienței
Într-un zeu redus la dimensiunea simplei percepții
Nu naște altare
Nu spală rănile crestate în tine cu fiecare vis
Dorința de a-ți găsi liniștea
Apleacă-ți bolta
Sonor
Peste trupul femeii albe
Închs în opt oglinzi
Prin care opt spectre vor să te
(re)nască un altul
Mai gol, dar mai plin de sens
Un tu ucenic al îngerilor slabi
Să anestezieze tremurul literelor
Din crăpăturile negre ale paginii
Înțelege că nu îți vor mai căuta inima
În pădurea amuțită
Ei braconieri ai misterului filistin
Născut din negrul de sub pleoape
Vor să-ți umple valea de profeți
Să-ți schimbe cântul în descântec
Apa preschimbată-n vin
Vinul preschimbat în sânge
În clipa-n care ai prinde toate sufletele oamenilor
În năvod
Te-ar putea renaște mântuitor al rătăcirilor lot
Stăpân peste-o lume
Ce se-nalță și se sparge
Înspre-a schimba nimicul în elocvență
Apleacă-ți bolta
Străin
Peste somnul neconscuților
Desparte focul în pământ și apă
Ca un ultim epitaf
La capul miracolelor
La capul liniștei de a fi...