Cu-acest poem voi stăpâni redute,

Versuri formând un nou triumvirat,

Puse la loc de cinste şi virtute,

În templul sufletului preacurat.

Cu-acest poem voi dezlega păcate,

Un ultim sfânt va fi eliberat

Şi rănile-mi vor fi pe veci uscate,

Un loc în paradis răscumpărat.

Cu-acest poem îmi fac singur dreptate,

În astă lume de necercetat,

Şi sper că rugii mele-n libertate

Să îi răspundă Cel ce m-a creat.

Cu-acest poem se-nchide în cetate

Un ultim gând ce-a fost necugetat

Şi corul cântă un canon şi, poate,

În cer, va fi de îngeri fredonat.

Cu-acest poem voi săvârşi o carte,

Voi fi pe doişpe-a patra recitat

Şi voi ciuli urechea de departe:

Măcar de ziua mea nu m-au uitat.