te întrebi de ce te atrage bărbatul acela
cu părul albit şi mâinile aspre
de unde are toate acele semne pe trup
vrei să-i fii camarad de arme şi scut
pe drumul gropit spre necunoscut
vrei să-l atingi şi să-i simţi poleirea
vrei să-ţi fie drept pildă
şi să-ţi vorbească cu duh
vrei să priveşti lumea din ochii săi
începutul şi sfârşitul
apocalipsa fiecărei secunde
desferecarea celuilalt eu
vrei să-i amâni condamnarea
purtându-i toată durerea în pântecul greu
cu vârsta se-aşază gloria pe faţă
însă cununa de spini este numai a lui

tu ştii, femeie, prin mine bărbatul acela
îşi face marea lucrare
mă ţine de mână şi mă poartă prin lume
îi arde de glume şi-mi spune:
nu fi trist, în sufletul tău se-nalţă un munte
în inima ta renaşte un Christ
cu plete cărunte