am și uitat de ce sângerează ceasul de pe masă
mâine da mâine
mâine am să-ți scriu câteva rânduri calme și nu prea lungi
o să mă închipui alcătuită numai din tine
din tine o să-mi fie și mâinile ochii tălpile

mă văd încetul cu încetul
pășind atentă pe sub pământ să nu-ți tulbur liniștea
mă transpun în câteva zeci de rânduri
și mă reduc în zile întregi de așteptare
cu tine aș fi locuit eclipsele
ne-am fi iubit pe planeta aceea cu temperatura ochilor tăi

te iubesc
și rămân singură
nimic nu mă poate apăra
îmi ascult plânsul încet fără țipete ca pereții
din care a căzut atâta oboseală de casă sfărâmată
știu perfect ce am să-ți spun
poate de data asta nu-ți scriu
răspunsul pe care îl aștept nu va veni niciodată