Toamna îngrașă.
Niciodată n-am avut destule nopți
pentru mâinile tale,
da, e chiar poetic să deslușești
din mers speranțele
puse la congelator pentru zile negre.

Toamna se numără uitările,
se numără pe degete ca la grădiniță
dacă nu-ți ajung cele de la mâini
poți continua cu cele de la picioare și apoi
cu cele ale vecinilor
de pat de apartament de scară etc.

Când mi-e foame mă uit la ceas
timpul îngrașă și el
limbii secundarului îi plac
doar dulcegăriile de octombrie.

Afară plouă cu somnuri tăcute
și-n mâinile mele e loc
pentru căderi de frunze.

Toamna asta e mai specială
infinit fular cu ochiuri mari
ma înfășoară obraznic
pe pielea goală.