Straina, detasata, regala.
Doi ochi din marmura neagra
Ascunsi in spatele unor ochelari cenusii.
Zambetul pe care-l daruiesti
La fel tuturor
Imi marturiseste in secret
Cata caldura pot ascunde
Pentru cel pe care il iubesti.

Ma privesti in ochi o secunda
Si pleci.
Pastrez zambetul tau cat pot
Cat pot?
Se taraste incet dupa tine,
Se stinge, dispare.
Lumina lui ramane ca un clopot alb
Sub care imi ascund restul zilei;
Pana maine.
Straina, detasata, regala.
Ma privesti in ochi o secunda
Si pleci.

Mi-as dori sa fiu imaginea
Pe care o ascunzi
In dosul ochelarilor cenusii
Cand ne zambesti
Straina, detasata, regala,
La fel tuturor.

Dan David, Los Angeles, Oct-13-2006.