|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ KW
￭ Apoi reîncepe forfota obișnuită
￭ soare de sticlă
￭ sunt în corpul meu
￭ biserica trupului
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Spre noi
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Alexandra Iliescu [S-Alexandra ]
2006-10-10
| |
Sunt anumite cuvinte
Pe care numai noi le auzim.
Aerul e pauză de-o privire
Ce naște chipul într-o secundă.
Există un timp
În care numai noi trăim :
Iarna își poartă veșnicia în spate
Mergând pe urmele noastre.
Acum e ora zece
Și ziua și seara.
Nu m-ai mințit, mamă,
Ochiul drept îmi bate a fericire.
N-am să moștenesc pământul
Prea multe răni și niciun zâmbet.
Sunt regina cerșetorilor de vise albe
Și cred că noi,
Doar noi mai cădem din timp.
Alexandra Iliescu
 |
|
|
|
