într-o lume cu patru dimensiuni
viteza a cincea din vene ar fi de propulsie

să văd atunci ce piele îți trebuie
ca să stai lângă mine
de pe care paralelă a timpului o vei lua
cum se va pronunța numele tău
devenit infinit
pe muchia circulară
a vieții

populația granulată
ne va aglomera
suficient ca să te uit înăuntrul meu
la o distanță egală cu mine

tu
captivă într-un castel
vei bate cu pumnii în singura fereastră
până ai să-mi spargi pieptul

în cioburile împrăștiate
îți vor picura firele de păr răvășit

pe un drum
înconjurat de oglinzi
voi fi doar
eu etcetcetc